Iesirea din prapastie. Proiectul pentru România-Dr. Constantin COJOCARU Optiuni

[Tunn-27]

Stimaţi concetăţeni,

În timpul regimului comunist, în perioada 1948-1989, cetăţenilor României le-a fost interzis dreptul de a avea capital în proprietate privată. Cetăţeanul a avut dreptul să aibă în proprietate privată numai unele bunuri de consum – casă, autoturism, mobilier, etc. Nu şi capital.


Statul comunist a preluat o parte – circa o treime – din veniturile create de cetăţeni şi a transformat-o în capital real – fabrici, uzine, hoteluri, spaţii comerciale, etc. – care a intrat, formal, conform Constituţiei, în proprietatea comună, a întregului popor, de fapt, atribuţiile dreptului de proprietate fiind exercitate de statul comunist.


Aceasta a fost, în fond, esenţa regimului comunist – lipsa dreptului cetăţeanului la proprietate privată asupra capitalului – de aici decurgând şi încălcarea celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.


Abolirea regimului comunist ar fi trebuit să se concretizeze în trecerea imediată şi integrală a capitalului din proprietatea comună (comunistă) a întregului popor în proprietatea privată a celor din ale căror venituri a fost acumulat acest capital, adică în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României.


Guvernanţii României postcomuniste au încălcat drepturile de proprietate ale românilor, au respins „VARIANTA COJOCARU”, au trecut, mai întâi, prin Legea 15/1990, cea mai mare parte – peste 95% – a capitalului naţional acumulat în perioada 1948-1989 din proprietatea comună a întregului popor în proprietatea privată a statului, iar, apoi, prin legile „privatizării”, au trecut, vânzând pe nimic, acest capital în proprietatea privată a străinilor şi a unui grup minoritar autohton format din guvernanţi şi camarila acestora.


Au săvârşit, astfel, cel mai mare jaf şi cea mai mare crimă din istorie.


Prin această „privatizare”, în România a fost creată o economie oligarhică, în care capitalul este concentrat în proprietatea privată a unui grup minoritar, care nu reprezintă mai mult de 5% din numărul familiilor româneşti, restul neavând capital în proprietate.


Este o economie parazitară, în care averile nu s-au acumulat prin crearea de avuţie, ci prin însuşirea şi consumarea avuţiei productive creată înainte de 1989, prin corupţie şi jaf. Este o economie bolnavă, care a creat şi susţine o societate bolnavă.


Aşa-zisa creştere economică din ultimii ani este o nouă şi mare manipulare pe care ne-o servesc guvernanţii noştri, o bună parte din PIB fiind obţinută prin transformarea în venituri a capitalului acumulat până în 1989 şi prin contractarea unei imense datorii externe, care a ajuns la o treime din PIB. În curând, serviciul acestei datorii nu va mai putea fi suportat.


Prin aşa-zisa cuponiadă, în proprietatea privată a cetăţenilor României a ajuns 3-4% din capitalul naţional acumulat în perioada 1948-1989.

Istoria a confirmat valabilitatea VARIANTEI COJOCARU.

În 1990, statul român a deposedat poporul român de capital şi tot statul român trebuie să-l despăgubească, acum, sau mai târziu.

Ce s-a furat nu rămâne furat! Se restituie. Se despăgubeşte.


Dreptul de proprietate este sacru şi imprescriptibil. Mai devreme sau mai târziu, poporul român va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat, în mod abuziv, de statul român postdecembrist, prin aşa-zisa privatizare. Mai devreme sau mai târziu, economia oligarhică din România va fi înlocuită cu una democratică, productivă, competitivă.


Mai devreme sau mai târziu, societatea românească va scăpa de corupţie şi umilinţă, de sărăcie şi dezbinare şi îşi va impune morala sa bazată pe muncă, inovaţie, demnitate, solidaritate socială şi naţională.


Trebuie şi putem să începem această construcţie imediat prin adoptarea unei soluţii la fel de simplă şi corectă ca şi aceea pe care am propus-o în 1990.


Atunci puteam trece direct capitalul din proprietatea comună în proprietatea privată a cetăţenilor, cu toate consecinţele care ar fi decurs de aici în plan economic, politic, social şi moral.


Acum putem ajunge la aceleaşi rezultate trecând în proprietatea aceloraşi cetăţeni, timp de 8-10 ani, un procent de 15-20% din venituri, respectiv din PIB, care să fie investite, transformate în capital.


Iată cum trebuie să procedăm.

Vom adopta LEGEA COJOCARU, prin care vom constitui un Fond Naţional de Despăgubiri şi Investiţii (FNDI), alimentat din: resursele financiare încasate de statul român prin vânzarea şi administrarea capitalului care se mai află, încă, în proprietatea sa; sumele încasate prin instituirea unui impozit progresiv pe avere (terenuri şi clădiri), alte surse stabilite prin lege.
Cetăţenii vor primi obligaţiuni emise de statul român, în valoare de 20.000 euro de persoană îndreptăţită

Prin aceste obligaţiuni, statul va recunoaşte că i-a deposedat pe cetăţeni de capital şi se va obliga să-i despăgubească pentru acest capital, într-o perioadă de 10 ani.


Statul va răscumpăra obligaţiunile, treptat, pe parcursul a celor 10 ani, dând cetăţenilor, în schimbul obligaţiunilor, sume băneşti din FNDI, care vor fi utilizate exclusiv pentru finanţarea de proiecte de investiţii, după aceleaşi reguli folosite la finanţările nerambursabile oferite din fonduri UE. Inclusiv pentru completarea finanţărilor nerambursabile primite de la UE.

In evaluarea acestei propuneri, vor fi avute în vedere următoarele:

În perioada 2007-2013, România primeşte de la bugetul UE suma de circa 30 miliarde euro, adică 4,3 miliarde euro pe an. Deşi par substanţiale, la prima vedere, aceste sume nu reprezintă, în realitate, nici o zecime din cele ce ar trebui şi ar putea fi investite de cetăţenii României.

În perioada 2008-2013, conform Planului Naţional de Dezvoltare, PIB-ul României ar trebui să fie, în medie, egal cu 140 miliarde euro pe an, din care investiţiile ar putea fi de cel puţin 45 miliarde euro pe an, adică circa o treime din PIB. În condiţiile actuale, în care românii sunt lipsiţi de capital, ei nu pot economisi nici o zecime din ceea ce le trebuie.

Numărul celor îndreptăţiţi să fie despăgubiţi pentru capitalul de care au fost deposedaţi de guvernanţii postdecembrişti este de circa 18 milioane persoane.

Valoarea totală a despăgubirilor propuse este egală cu suma de 360 miliarde euro (18 milioane persoane x 20.000 euro).
In anul 2007, la bugetul consolidat al statului român au fost preluate 31% din veniturile create de cetăţenii ţării. În acelaşi an, în Danemarca, ţară dezvoltată a Uniunii Europene, la bugetul consolidat al statului s-au preluat peste 50% din veniturile create de cetăţenii acelei ţări.

Nu inventăm roata. Facem ce fac şi alţii, urmărind, însă, să ne rezolvăm problemele specifice.

Prin impozitul progresiv pe avere pe care îl propun, la Fondul Naţional pentru Despăgubiri şi Investiţii vom prelua, anual, 20% din PIB. În următorii 5 ani, 2009-2013, aceasta înseamnă 28 miliarde euro pe an, adică un total de 140 miliarde euro, sau 39% din cele 360 miliarde euro – valoarea totală a despăgubirilor.

În aceşti primi 5 ani, vor primi despăgubirea de 20.000 euro nu mai puţin de 7 milioane de români, cei care vor prezenta cele mai competitive proiecte de investiţii.

În mod firesc, ca urmare a investiţiilor făcute în perioada 2009-2013, în următorii 7 ani de programare UE, 2014-2020, PIB-ul României va fi mai mare, putând ajunge la o medie de 230 miliarde euro pe an. 20% din această sumă înseamnă 46 miliarde euro pe an. Asta înseamnă mai puţin de 5 ani pentru încheierea procesului de despăgubire. În total, sub 10 ani.

Sintetizând, în aceşti următori 10 ani, 2009-2018, vom putea face investiţii suplimentare, în plus faţă de cele pe care le-am face fără aplicarea LEGII COJOCARU, în valoare de 360 miliarde euro.

Cu aceste investiţii am putea crea cel puţin 3,6 milioane noi locuri de muncă (un loc de muncă la fiecare 100.000 euro investiţi), adică aproape toate locurile de muncă distruse în ultimii 20 de ani prin „reforma” mafiot-oligarhică, suficiente pentru a aduce acasă pe toţi dezrădăcinaţii tranziţiei.

În cei 10 ani, investiţia de 360 miliarde euro ne va aduce venituri suplimentare (PIB) în valoare de 600 miliarde euro (o unitate de PIB la 3 unităţi de capital investite, ţinând seama şi de eşalonarea în timp a celor 360 miliarde euro). 30% din aceste venituri, adică 180 miliarde euro, vor deveni venituri suplimentare la bugetul de stat.

În condiţii normale, adică fără şpăgi, fără corupţie, în medie, ţinând seama de relieful României, putem construi autostrăzi de cea mai bună calitate, cu 10 milioane euro/km.

Ne-ar tebui, deci, circa 50 miliarde euro din cele 180, pentru a construi 5000 km de autostrăzi, care vor tăia de 5 ori ţara de la nord la sud şi de alte cinci ori de a vest la est.

Ne mai rămân 130 miliarde, din care 50 ne-ar fi suficiente pentru a regulariza toate râurile ţării, pentru a scăpa complet şi definitiv România de inundaţii şi pentru a acoperi aproape integral consumul ţării de energie electrică cu aceea produsă în hidrocentrale.

Şi tot ne mai rămân 80 miliarde pentru îmbunătăţirea tuturor celorlalte servicii publice!
Pentru a înţelege mai bine impactul pe care LEGEA COJOCARU îl va avea asupra vieţii românilor, vă propun să coborâm la nivelul localităţilor ţării şi să facem câteva calcule, pe cât de simple, pe atât de lămuritoare.


Să luăm, de exemplu, o comună cu o populaţie de 3.300 de locuitori, din care 2.700 au 18 ani, deci sunt îndreptăţiţi să primească cele 20.000 euro despăgubiri. Aceasta înseamnă 54 milioane euro (2.700 x 20.000). Cu aceşti bani, în acea localitate, se pot construi 54 societăţi comerciale, fiecare cu un capital de 1 milioan de euro – exploataţii agricole, unităţi industriale, de orice fel, unităţi de prelucrare a laptelui, a cărnii, fabrici de ulei, de biocombustibili, de prelucrare a lânii, inului, cânepii, fabrici de textile, de confecţii, unităţi de construcţii, de reparaţii, comerţ, servicii, etc.


În medie, pentru crearea unui loc de muncă este necesară o investiţie de 100.000 euro. Cu cele 54 milioane euro, în comuna noastră vor putea fi create 540 noi locuri de muncă, adică aproape un loc de muncă pentru fiecare familie.

Mai departe. În medie, 3 unităţi de capital produc o unitate de venit (profituri plus salarii), pe an. Cele 54 milioane euro investite în comuna noastră vor crea venituri în valoare de 18 milioane euro pe an, sau 20.000 euro pe an, pentru fiecare din cele 900 de familii ale comunei. În plus faţă de ce cîştigă ele în prezent.

Dr. Constantin Cojocaru